Nemţii nu schimbă 3 premieri într-un an. Ei schimbă trei tehnologii. Iar cum la ei se circulă tare pe reţeaua de autostrăzi numită Autobahn, acest fenomen de transport e o precocupare permanentă pentru ei. Autostrăzile sunt o fală extrordinară pentru nemţi. Poate primul lucru care-i recomandă ca naţiune când zici că sunt cei mai civilizaţi. Ajungi cel mai repede dintr-un punct într-altul cu maşina, în condiţii optime.
După cum ştiţi, Germania e singura ţară europeană în care sunt sectoare fără limite de viteză. De multe ori uiţi când intri în zona de restricţie şi nu laşi pedala să respire. Astfel poţi să te trezeşti cu viteze mari în locuri unde sunt limite de 100 sau 130 km/h. Sunt însă şi şoferi care conştientizează asta, dar forţează limitele. Şi pe ale lor, şi pe ale portofelelor. Problema nu e cu ei, ci cu riscul pe care îl ridică în trafic pentru cei care respectă regulile.
Acum, nemţii vor să vină cu ceva nou pentru prevenirea vitezei peste limită şi pentru amendarea şoferilor, în consecinţă. Studiile spun că şoferii învaţă camerele fixe şi se obişnuiesc să le evite. Cum costurile cu echipele de poliţişti sunt mari şi e un sistem mai greoi decât un aparat automat, ei au găsit soluţia. Au un radar mobil care arată ca o rulotă şi pe care îl mută când vor, cu o singură maşină.
Aparatul din rulotă se încarcă şi merge câteva zile dacă poliţia hotărăşte să-l lase într-un loc o perioadă mai mare. Astfel, şoferii vor fi surprinşi când nu vor mai vedea radarul acolo unde era amplasat până “ieri” şi vor respecta limita legală de viteză conştientizând că poliţia l-ar fi putut muta oriunde pe ruta lor.
Poliţia din Stuttgart spune că şi radarele fixe au rolul lor bun şi că sunt eficiente. În 2012 au fost 120 de accidente când nu existau radare fixe. După instalarea primelor 3 radare fixe pe autostradă, numărul accidentelor s-a înjumătăţit. Acum, cu introducerea acestor radare mobile, autorităţile se aşteaptă ca numărul să scadă dub 52, câte au fost în ultimul an. Iată cum se face treabă germană şi nu după ureche. Iar la ei, camerele merg tot timpul şi-şi fac treaba, nu numai când se întâmplă nenorociri.
Autor Alexandru Banu